Veneția: istorie și artă

Hello babes,

Fix acum când citiți aceste rânduri, eu trebuia să fiu cu fiul meu în Veneția. Așa trebuia să sărbătorim 1 Mai 2020. Evident acest plan am fost nevoiți să îl amânăm, până când situația va devei mai sigură, iar lucrurile vor putea fi privite cu mai multă claritate.

Cu toate acestea, am folosit timpul petrecut acasă într-un mod util, și am făcut un tur virtual al Veneției. Eu am vizitat orașul până în prezent de două ori, și am multe amintiri plăcute în acest loc. Așa că le-am împărtășit cu cel mic, ne-am uitat la poze, și am citit despre lucrurile frumoase ce le vom vizita în viitor acolo.

Mă gândeam că poate ar fi o vizită plăcută și pentru voi, așa că va invit cu noi în micul  tur istoric prin Veneția.

Desigur întregul oraș este un muzeu, fiecare străduță merită văzută, fiecare colțișor explorat, fiecare plimbare cu barca sau gondola merită trăită. Dar nu am să va duc chiar peste tot…ramaneti cu mine și vedeți unde ajungem astăzi.

Nu știu cât din ce va scriu eu aici, regăsiți pe internet, ce va povestesc sunt lucruri citite din cărți. Eu am obiceiul să cumpăr cărți de peste tot de pe unde umblu, și asta este dovada că o dată ajunsă  inapoi acasă aceste sunt citite.

Piazza San Marco Venetia

Fără doar și poate Piazza San Marco este simbolul de nediscutat al Veneției. Admirată de Petrarch în secolul XIV, și descrisă apoi de Napoleon ca fiind ”cel mai elegant salon de recepție al Europei”, este acum unul din cele mai faimoase atracții turistice din lume.

În tot bazinul San Marco, cu cei 12000 metrii pătrați ai săi, este singurul loc de adunare ce poartă denumirea de “piazza”, din toată Veneția. Restul zonelor sunt cunoscute sub denumirea de “campi” sau “campieli”.

Piazza San Marco este un mare spațiu în formă de trapez, în care în partea de est găsim Basilica San Marco, la nord Procuratie Vecchie cu Turnul cu Ceas, la sud vedem Procuratie Nuove, iar la vest Ala Napoleonica. În colțul de sud-vest, găsim izolat, Turnul cu Clopot, după care întrăm în micuța Piazzetta di San Marco, închisă între Palatul Dogilor și Libreria Sansoviniana. În partea stânga față de Basilica, se află Piazetta dei Leoni, denumită așa după statuile de marmură din sec. XVIII  reprezentând doi lei.

Sub arcadele de la Procuratie Nuove găsim renumita …

Caffe Florian Venetia

Este una din cele mai celebre locații din Venezia. Pe aici au trecut nume celebre precum Casanova , Goldoni, Parini, Byron, Goethe, Rousseau și mulți alții. A fost înființată în 1720 de Floriano Francesconi, și inițial a avut numele de “Caffe Venezia Trionfante”, dar a fost complet resructurata la jumătatea secolului XIX.

În secolul XVII era “la modă” printre tinerii nobili din Europa, să fac un “Grand Tour” prin țările de top, vizitând Italia, și în mod special Veneția. Asta pentru că aici, aveau acces la o viață socială fastuoasă și liberă. Vizitele aici coincideau de obicei cu Carnavalul din Veneția, asta pentru că atunci acești “turiști” puteau să se strecoare și să se piardă în mulțime, luând parte fără constrangeri la toate plăcerile carnavalului.

Tot un obicei era că înainte de plecare să își comande o mică amintire cu Veneția pe care să o ducă acasă, iar printre cele mai căutate picturi la vreme respective erau cele făcute de Canaletto. Acesta era de neegalat în talent lui de a surprinde scene din viața orașului, iar picturile lui sunt și în prezent unele din cele mai evocative imagini cu Veneția.

Caneletto

După ce ne bucurăm de imaginea de ansamblu ce o oferă Piazza San Marco, începem să vizităm atracțiile din ea.

Locul perfect pentru a surprinde un rasarit in San Marco

Basilica San Marco Venetia

De obicei aici cozile sunt infernale. E am vizitat-o o singură dată, și atunci prin voia sorții fără să stau la coadă. Ce să zic mamea mea îmi poartă noroc, când călătorim împreună.

Este monumentul religios cel mai reprezentativ al  Veneției, și cu siguranță una din cele mai originale construcții ale arhitecturii medievale, ce există în Italia. A fost construită în sec. VIIII, ca și capela a Dogelui, apoi a fost făcută Catedrală prin anii 1800.

Aici sunt păstrate cu evlavie rămășițele sfântului Apostol Marcu. Se spune că  au fost aduse clandestin aici în 828 din Alexandria.

Nu am să intru prea mult în istorie și arhitectură, rămânem așa la generalități. Aș vrea doar ca atunci cand călătoriți, singura amintire să nu fie doar o poză. Este deosebit de frumos când mergem undeva, sa cunoștem istoria locului și  sa știm ce anume avem în fata ochiilor.

Planul basilicii a fost probabil făcut de un architect grec, iar la construcție au luctrat meșteri din Venezia și Lombardia. Organizarea ei, cât și mosaicurile sunt de inspirație orientală, de la bisericile Hagia Sophia și Sfinții Apostoli din Constantinopol. Basilica este sub formă de cruce bizantină încadrată într-un pătrat. Fiecare braț al crucii formând un dom în sine.

Ce este interesant de menționat, și ce ne face să înțelegem evoluția autonomiei și dezvoltării Veneției, este faptul că Basilica San Marco s- a ridicat pe locul Bisericii închinate lui San Teodoro, cel ce era considerat  înainte de acesata sfântul protector al Veneției.

Palatul Dogilor 

Primele așezări omenești permanente în laguna Ventiei, par să dateze o dată cu picarea Imperiului Român de Apus (476). Aceste așezări s-au dezvoltat, până au ajuns să fie văzute ca avanposturi ale Imperiului Bizantin. În secolul VII, a fost instalat primul Doge al Veneției, care a făcut administrația locală autonomă.

Pe la începutul sec. VIIII Veneția devenise din ce în ce mai independentă, datorită izolării sale prin distanta față de capitală, și printr-o distanțare religioasă. Aici era cultul lui San Teodoro, patronul sfânt al Bizanțului. În timp acest cult, a fost înlocuit de cultul Sfântului Apostol Marcu ( ce va ziceam mai sus).

În 810 Dogele Angelo Partecipazio a mutat scaunul de guvernare de la Malamocco la Rivolato, și pe o bucată de pământ ce îi aparținea a început construcția la palatium ducis.

Și în ziele noastre acesta a rămas locul Palatului Dogilor, deși nu a mai rămas nimic din structura din sec. VIIII a acestuia. De fapt nu se știe mai nimic despre forma originală a construcției.

În sec. X  palatul a fost parțial distrus de un foc în timpul unei revolte împotriva Dogelui Pietro Candiano IV.

Palatal s-a adaptat și s-a dezoltat nevoilor și schimbărilor, și au fost create noi spații în palat pentru cei ce împărțeau puterea cu Dogele. De-a lungul anilor Palatul Dogilor a mai fost supus la alte incendii, iar recosntructii, din care unele majore, au fost necesare.

Cea mai veche parte din acest palat ce o putem vedea, este fațada dinspre chei (debarcader). La colțuri încă putem admira sculpturile din sec XIII.

Să intrăm în detalii puțin, și intrăm direct în Bocche di Leone (gura leului). Aceste Bocche di Leone, sunt pe pereții palatului în diverse locații, dar în special în Loggia, Salla della Bussola și Sala della Quarantia Criminale. Serveau pentru plasarea de acuzații anonime. Numele lor vine desigur de la faptul că aveau formă unui cap de leu, iar scrisorile anonime se puneau direct în spațiul ce marchează gură acestuia. Fiecare Magistrat în parte avea propia sa Bocche di Leone.

Fiecare sală din palat este specială și unică în felul ei, fiecare colț este încărcat de istorie, și în special de frumusețe. Excepție nu fac scările, fiind în sine opera de artă.

Scala dei Giganti- Jacopo Sansovino

Marte si Neptun

Eu ador picturile, și aici îl găsim pe Verosesse și Tintoretto, pe Giovanni Bellini, Giuseppe Salviati, Vittore Carpaccio, Nicolo Bambini.

Facem o pauza de prosecco si pizza?

 

Sala Senatlui din Palatul Dogilor era cunoscută și sub numele de “Sala dei Pregadi”, pentru că membrii erau invitați (pregati) în scris să participe la intalniriile consiliului. Termenul de “senat” apare în documente abia pe la sfârșitul secolului XIIII, când numărul de membrii a fost fixat la 60. Numărul mebrilor a crescut rapid, iar pe la jumătatea sec. XVI existau aproximativ 300 de senatori.  La întâlnirile Senatului participau și Dogele și sfatuitorii săi, și de asemeneau și magistrații. Aceste întâlniri în mare parte se concentrau pe problemele politice și  pe probleme de război.

Sala dei Pregadi

În Sala del Consiglio dei Dieci, o putem admira pe Juno a lui Veronese oferind Coroana Ducala Veneției. Acest Consiglio dei Dieci, a fost o magistratură creată în 1310 menită să se ocupă de conspirația Tiepolo-Querini, și a rămas o formă de organizare cu caracter temporar până în 1455 când Consiglio Maggior a făcut-o permanentă. Cum îi spune numele era formată din 10 membrii, numiți de Senat, și se ocupa de investigarea oricărei persoane ce ar fi putut reprezenta un pericol pentru securitatea statului. După ce a picat Republica, Sala dei Dieci a fost tranformată în sala de banchete, iar apoi sub conducere Austriacă a ajuns sala de justiție.

Veronese

Tavanul sălii are 25 de compartimente pictate, iar compartimentul central are o copie a unei lucrări de Veronese. Originalul însă se află la Louvru.

Salla della Busola, care își ia numele după o busola din lemn, avea ca scop să mascheze un pasaj , care duce la o încăpere secretă unde aveau loc întâlnirile dintre inchiztori și Tre Capi.

Aici vedem decorațiuni de Sasovino și picturi ce îi sunt atribuite lui Veronese, ce reprezintă scene din istoria Veneției.

Sala del Maggior Consiglio, evident este sala unde aveau loc întâlnirile celui mai important cosiliu din Venția. Aceste inalniri de obicei se întâmplau duminica, și erau anunțat de bătăile clopotului Basilicii San Marco.

Cosniglio dei Dieci și Signoria aveau grijă că aceste întâlniri să se desfășoare în deplină siguranță, și nici un fel de armă nu avea voie să intre în această încăpere. Aici aveau loc etapele premergătoare alegerii unui nou Doge. Procedura alegerii unui Doge era complicata și dura foarte mult.

Veronese

Aici admirăm Triumful Veneției a lui Veronese și Paradisul lui Tintoretto, care inițial a fost pictată pe o pânză mult mai mică în  Scuola Vecchia, și abia apoi adusă în această sala unde a fost terminată. Este o lucrare spectaculoasă și bogată în detalii.

Tintoretto

Și termin tot ce am de zis legat de Paltul Dogilor acum, cu Puntea Suspinelor.

Ponte dei Sospiri

A fost proiectat inițial de Rusconi, continuat de Da Ponte și terminat de Antonio și Tomasso Contino în 1614. Podul a fost construit să unească Palatal cu închisoarea Prigioni Nuove. Aceste două sunt despărțite doar de un canal Rio de la Cannonica. Este un pod închis și acoperit, în exterior este decorat cu basoreliefuri reprezentând Justiția și emblem dogelui Marino Grimani. Numele din câte am înțeles este o invenție literară aparuta în secolul XIX.

Și fără să mă mai întind foarte mult, vreau doar să zic scurt de …

Muzeul Correr

Această impresionantă colecție  ilustrează moștenirea civică și culturală a Veneției. Numele vine de la cel ce a fondat această colecție de artă Teodoro Correr, în semn de comemorare.

Există camere din muzeu destinate artei cartografiei, artelor și meseriilor, jocurilor și festivalelor, toate cu scopul de a reprezenta stilul de viață de zi cu zi din trecut.

Găsim o secțiune destinată Artelor Frumoase, și o zona specială destinată operele lui Antonio Canova.

Antonio Canova- Daedalus si Icar

Și fiindcă dacă ați ajuns până aici, clar va place să citiți…ultima, dar nu cea din urmă este:

Biblioteca Marciana

Mai are o denumire, cea de Libreria Sansoviniana, după cel ce a făcut proiectul ei Jacopo Sansovino. Este o clădire ce ocupă partea de vest a Piazzetei San Marco. Este una din cele mai reprezentative monumente renacsentiste din Veneția, și a fost construită pentru a adăposti impresionată biblioteca a Cardinalului Bessarione.

Construcția a durat mult și a fost complicată, iar când pătrundem în interior străbatem două rânduri de trepte, decorate cu picture și sculpuri ce semnifică puterea omului de a se ridica deasupra materiei și a obține eternitatea.

Biblioteca găzduiește una dintre cele mai mari colecții de texte clasice din lume.

Acuma îmi dau seama, că din toată plimbarea prin Venezia, v-am plimbat doar prin San Marco…însă știu că este totuși cazul să mă opresc aici, și promit că am să revin cu o poastare și despre restul de obiective.

Sper că din tot ce am scris ați aflat măcar un lucru nou, și sper să visați de acum la locuri vechi sau noi pe care le veți vizita cu următoarea ocazie.

Așa că deși, pentru moment, planurile mele de a fii în Venția în luna mai au fost ușor date peste cap, destinația ramane pe lista, și cu certitudine mă voi bucura din plin să revăd acest oraș minunat.

Până dată viitoare, va rog mult…

…zâmbiți.

Love,

M.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Back to Top