Trippin’ on skies, sippin’ waterfalls -Plitvice Lakes
Hello babes,
Astazi va povestesc despre un loc minunat, despre care am auzit in repetate randuri ca ar trebui vazut.
Recunosc ca era un loc pe care nu mi-am dorit in mod special sa-l vizitez, insa…acum a devenit un loc unde m-as intoarce cu placere oricand: Parcul Natural de la Plitvice.
Eu l-am vizitat la inceputul lunii mai. Dorinta mea la plecare era sa ajung cat mai repede pe Coasta Dalmata, sa vad marea.
Insa in momentul in care am ajuns la Plitvice, timpul s-a oprit in loc pentru mine.
Lacurile de culoarea smaraldului si a turcoazului, sursurul cascadelor, jocul pestisorilor din apa si ciripitul pasarilor din padure…ceva special.
Natura stie sa faca niste lucruri cu adevarat minunate.
Ca si scurta istorie a locului, parcul dateaza din 1949, iar in 1979 Parcul National Lacurile Plitvice a fost adaugat in patrimoniul UNESCO. A fost unul dintre primele locuri adaugate pe aceasta lista. Are o suprafata de aprox. 300 de hectare. Parcul include 16 lacuri si peste 90 de cascade.
Se afla la granita Croatiei cu Bosnia Hertegovina, si este la 150 de km de Zagreb si 230 de Trogir (destinatia mea), sau din cate am citit pe net la jumatatea distantei dintre Zadar si Zagreb.
Peste un milion de turisti viziteaza parcul in fiecare an, asa ca nu stiu cand este cea mai potrivita perioada in care ati putea vedea aceasta minune, fara prea mare aglomeratie. Din cate am cam obsevat majoritatea atractiilor turistice de peste tot din lume, sunt pline in orice perioada din an.
Oricum multimea de turisti nu estompeaza cu nimic din frumusetea locurilor. Desi de 1 mai (zi libera in mai toate partile) locul a fost vizitat de multa lume, m-am bucurat din plin de acesta loc.
Vizitarea parcului se face la pas, si dureaza cateva ore. In functie de cat timp doriti sa alocati acestui loc, puteti alege din diversele trasee. Eu am stat doar jumatate de zi aici, desi optim pentru a apuca sa vedeti tot ce are de oferit parcul, este un ragaz de doua zile.
Traversarea primului lac se poate face cu un vaporas electric (inclus in pretul biletului). Eu am asteptat pentru imbarcare aproximativ 5 minute, insa cu siguranta timpii de asteptare variaza in functie de sezon.
De asemenea inclus in pret este si transportul cu trenuletul ce face legatura intre intrarea si iesirea din parc. Acestea circula la un interval de aproximativ 15-30 de minute.
In ceea ce priveste traseele nu trebuie sa va faceti griji. Sunt toate numerotate si marcate, si nu exista nici un risc sa ajungeti pe un drum gresit.
Alte informatii utile ar fi in legatura cu pretul biletului, care de asemenea variaza in functie de sezon, si exista reduceri pentru studenti si elevi. De asemenea exista parcare pentru masini, insa va trebui sa platiti parcarea, iar tariful este pe ora.
Cel mai bine ar fi sa studiati site-ul oficial, cand va planificati vizita, gasiti toate informatiile acolo. Va las link-ul aici.
Inotul este interzis in apele lacurilor. De asemenea este interzisa si hranirea pestilor. Recomandarea este sa mergeti doar pe podurile si potecile de lemn special amenajate. Incercati sa nu stati prea mult intr-un singur loc, deoarece acestea sunt inguste si fiind un loc aglomerat, riscati sa incurcati ceilalti vizitatori. Nu va faceti griji, deoarece puteti sa popositi in locuri special amenajate cu umba si bancute si masute de lemn pentru un mic picnic si pentru a admira privelistea.
Important ar fi sa aveti la voi apa si ceva de mancat, deoarece nu gastiti de unde sa va cumparati in interiorul parcului. Si unde gasiti puteti plati doar in Kuna. Cardul poate fi folosit, doar in anumite magazine, asa ca daca nu sunteti pregatiti, s-ar putea sa va chinuie putin setea sau foamea.
Cu cat ajungeti mai devreme in parc, cu atat aveti sanse sa evitati aglomeratia.
Va zic sincer, nici o poza sau filmulet nu ar putea captura realitatea ce este aici. Apa are niste culori incredibile, ce variaza in functie de lumina.
Pana data viitoare, cand revin cu mai multe povesti din Croatia…don’t forget to smile 🙂 Every day, every minute, it’ s contagious.
Love,
M.
